Merry Christmas

Se putea si mai bine. Nu e cel mai stralucit inceput de Craciun, ca sa zic asa. Sunt perfect constienta ca se putea mult mai rau, dar parca anii trecuti nu m-a prins prima zi de Craciun cu lacrimi in ochi. Astazi s-a ridicat la cer un om extraordinar, vosu Stefan Creanga. Odihneasca-se in pace!
In alta ordine de idei, reteaua Orange e varza, pur si simplu! Nu recomand nimanui sa faca prostia de a se "baga" in ea. Eu am facut-o si acum imi bag de toate in ea de retea.
Bineinteles ca nu se putea sa fie totul chiar frumos si linistit si ca trebuia pe mine sa ma prinda sarbatorile cu sufletul greu asa ca m-am certat cu el azi. De ce? Nu stiu. Din cauza cui? A mea, pentru ca pur si simplu nu pot sa trec cu vederea cand sunt mintita. A lui, pentru atunci cand are nervi nu se lasa pana omul cu care vorbeste izbucneste in plans. Mda.
As vrea sa creez o poveste, sa-mi desenez propriul meu oras perfect, sa-i inchid in el pe toti cei dragi si sa arunc pe geam cheia. Pentru ca oamenii sa nu mai moara, pentru ca oamenii sa nu mai plece in strainatate.
Ora 23:39,stare de rahat, deloc specifica Craciunului . Sper sa nu fac vreo cacafonie sau vreun dezacord in genul "Ana are mere, fotbalistul are mingiiiiiii". Apropo, de ce nu da Mondenii pe Prima acu`? Sau Lost?(cu toate ca sunt la inceputul seriei 5 cu Lostul si probabil o sa mai treaca 5 secole pana sa ajunga Prima acolo). Anyway, ma gandesc ca ar fi interesant sa bage ceva frumos, distractiv, eventual o comedie cu oameni care isi rup gatul dar care reusesc totusi sa aiba in cele din urma un Craciun fericit, alaturi de cei dragi. Sau poate ca saracii oameni chiar asta difuzeaza acum, dar cum eu nu am deschis televizorul...
Ora 23:46, starea de rahat persista, tocmai l-am rugat pe un...cineva....hm...sa-mi zica ceva frumos,amuzant, distractiv,orice. Zice:" Te-am vazut saptamana asta in oras. Pe zi ce trece tot mai frumoasa esti". Hai sa fim seriosi! Frumusetea nu e principala mea calitate si trebuie sa recunosc ca fundul asta mare ca trebui in curand sa fie pus la munca, pentru ca nu vreau sa-mi petrec majoratul alaturi de el[Nu!Nu!Nu!]. In schimb sunt inteligenta. Am iq-ul mare, am note mari, invat mult si usor si mai ales imi place sa invat. Sunt visul oricarui baiat. [intr-o lume in care baietii ar aprecia intr-adevar inteligenta]. Dar nu sunt urata. Doar ca urasc superficialitatea.
Ora 23:51. Parintii mei, saracii, asteapta sa inchid calculatorul pentru a putea sa-mi puna cadourile sub brad. Nu mai sunt copil[nu tocmai], dar tin la traditie. Nu vreau cadoul din mana alor mei, vreau sa-l gasesc dimineata, sub brad. Eu nu le-am luat nimic, ma simt groaznic . Sunt un copil rau, rau , rau!
Au mai trecut 4 minute. Starea de rahat incepe sa se diminueze, multumita faptului ca ma descarc scriind. O sa intru sa citesc blogul lui Mihai Bendeac, il apreciez pe omul asta si-i apreciez munca. E printre singurii oameni care apar la Tv , nu au burta , si nu incearca sa indobitoceasca populatia. Din pacate pentru populatia nestiitoare, sunt inca oameni care muncesc de innebunesc. Vad asta in fiecare zi cu ochii mei si nu ma refer la 6 ore scoala-2 ore pregatire-2 ore antrenament, sunt constienta de faptul ca ceea ce fac eu e inca joaca. Ma refer la parintii mei si la multi altii. Sunt efectiv oameni care muncesc de innebunesc! De ce,domnule?Ca sa aiba Guvernul de unde fura.[Saptamana trecuta cand am fost prin Junior am vazut un tricou pe care scria ceva de genul :" Furatul este interzis in tara asta, Guvernul uraste competitia"....buna asta...]
Cica:De ce nu are Mos Craciun copii? Pentru ca-si da drumul pe horn. Scuze poanta,e foarte tare, copy right unui baiat din lista mea de mess.
Dar pe aia cu "cel mai destept lucru care a iesit din gura unei femei" o stiti? Nu o spun, ca e porcos raspunsul. Imi plac glumele misogine. Ma face sa le inteleg mai bine pe saracele creaturi, numite baieti/barbati/mosi,etc.
Ora 00:05. Starea de rahat persista, cred ca o sa ma culc cu ea, nu am de ales. Sper sa-mi revin in curand,caci peste o saptamana si ceva incepe iar scoala si o sa-mi manance cu siguranta toti nervii. OK, m-am lungit cam mult,nu? Craciun fericit tuturor si sa aveti parte doar de fericire si de mancare buna, bani, sex si tot ce-si doreste fiecare in parte. Si nu uitati :" Spuneti NU drogurilor, la naiba!". [M-am tampit,clar!]

abstinenta

M-am invatat sa ma abtin. Atunci cand vreau sa vorbesc cu o anumita persoana, ma chinui sa nu o mai sun. De ce? Pur si simplu pentru ca oamenii sunt prea ocupati ca sa-ti mai raspunda la telefon si daca iti raspund, o fac pentru ca "le faci minute" si in cazul asta arunca vorbe fara rost, fara esenta. Vorbe aparent frumoase. Atunci cand vreau sa dau un mesaj scurt, in genul "ce mai faci?" sau "mi-e dor de tine" , ma abtin. Pentru ca sunt sigura ca acei oameni carora as dori sa le scriu nu au credit in momentul ala pentru a-mi raspunde si mie la sms. Pentru ca daca scriu unui baiat "mi-e dor de tine", el va interpreta gresit. Pentru ca oamenii nu mai stiu sa aprecieze un simplu gand bun , de aceea tot ce as putea spune eu li se pare cu subinteles. Pentru ca totul se reduce la interese. Pentru ca hotul ii suspecteaza pe toti ca ar fi ca el. Pentru ca sensibilitatea noastra s-a dus pe apa sambetei, pentru ca oamenii te privesc ciudat atunci cand le spui ca te gandesti la ei fara un interes anume. Pentru...Pentru ca m-am saturat sa incep propozitiile cu "pentru".
Hai sa vorbim despre lucruri mai serioase. Hai sa vorbim despre avort. Hai mai bine nu. E groaznic. Imagineaza-ti ca tu , om mare, stai undeva, intr-un loc protector si cineva incearca sa te traga cu toata puterea in afara. O forta mare, mult prea mare pentru tine. Tu plangi si te zbati. Dat fiind ca locul prin care trebuie sa iesi este ingust si forta care te trage in afara este mult prea mare, tu te dezmembrezi incetul cu incetul . Plangi si te doare ingrozitor. E macel. Apoi, asa rupt cum esti, in bucati te arunca intr-un cos de gunoi. Acum,va intrebati. De ce ar face cineva asa ceva? Asta ma intreb si eu cand vine vorba de avort.
Dragi copii. Parerea mea este ca ar trebui sa va informati, in primul rand. Si daca nu stiti sa puneti un prezervativ, nu va mai jucati. Ca sexul nu e joaca. Sexul e responsabilitate, inainte de toate. Atunci cand te hotaresti sa faci sex, hotarasti sa suporti toate consecintele.Daca nu esti in stare sa suporti aceste consecinte si ma indoiesc ca vreun pusti la 18 ani ar fi , exista ABSTINENTA. Gandeste-te ca la fiecare copil nascut, trei sunt avortati. Daca mama ta ar fi facut avort, tu ai mai fi fost aici acum?
Avortul nu este solutia. Avortul este crima.
http://www.avort.ro

Eu iubesc

Eu iubesc. Eu iubesc diminetile de iarna cand ma trezesc tarziu si cand zapada ma spala de cosmarurile de peste noapte, iubesc noptile de vara cand stau pana la 2 degeaba pe strada, cand beau de una singura o bere ieftina si rad fara rost. Iubesc noptile cand stau linistita pe o banca si un anume baiat in saruta mainile si chipul. Cand adoarme cu capul in poala mea.

Eu iubesc un necunoscut ce-mi tulbura toata ziua numai cand il vad. De-mi trece prin fata, nu ma mai pot concentra la nimic. De-l vad si zambind, visez toata ziua. Ma pierd complet.

Eu iubesc chipul lui. Stiu ca iubirea lui ar fi cel mai dulce pacat.

Iubesc oamenii din jurul meu, gandurile si emotiile lor.

Apreciez vantul ce trece printre noi.

Dansez prin ploaia ce-mi picteaza in stropi perfectiunea pe trup.

Imi urmez calea si nu privesc cu regret spre celelalte drumuri.

Ma scurg usor catre cer.

Fara titlu

Poeta nu a mai scris de foooooarte mult timp nimic. Obisnuia sa scrie des, dar cred ca s-a dus dracului tot. Poeta aceea care si-a publicat primul volum de versuri intr-a saptea si al doilea intr-a opta...Poeta a dat-o in bara...Si hai sa nu mai vorbesc despre mine la persoana a III-a, ca nu sunt in halul asta de narcisista . Eu. Eu am dat-o in bara.
Dar tocmai am primit o veste buna. O prietena de-a mea s-a impacat cu iubitul ei. Suuuuuper. Ce poate fi mai frumos?
Nu am mai scris o poezie de secole. Pe blog o ard aiurea in filosofii ieftine. Cred ca ma despart de el. Am racit in ultimul hal, pe la antrenamente nu am mai dat. Am 10 unituri de Phrasel Verbs si 10 de idioms de invatat pentru marti la teza la engleza si , ca sa fiu sincera, ultima parte chiar ma bucura. Atunci cand sufar, adopt o atitudine auto-distrugatoare. Vreau sa lucrez cat mai mult. Ma ajuta enorm.
Cred ca o sa devin emo. Ce e asa de greu? Trebuie doar sa umblu cu lama dupa mine, sa`mi incarc fata cu machiaj, sa ma tund coooooool. Sa vedeti voi cat de true o sa fiu.
Dar pentru cine scriu, cu cine vorbesc? Nimeni nu ma mai citeste de cand "m-am mutat" pe blogspot. Dar a trebuit sa o fac.
Maine fac 8 luni de cand sunt cu el. Daca mai apuc ziua de maine fiind cu el. Sincer, e aiurea tare cand simti ca o dai cu totul in bara. Stiu ca o sa ma ridic, dar momentan e aiurea. Oare si adultii simt treaba asta sau numai noi?
Apropo...L-ati vazut pe Tarky aseara la Morar? Dar pe alea care-s amantele lui Cristea? O stiti pe Magda Ciumac, cea care se "rupe" pe manele pe masa Otv-ului? Pe Naomi, pe Nikita? O stiti pe Elodia? Lista continua in mod tragic, dar ceea ce vreau sa subliniez e ca atunci cand ma gandesc la toti acesti oameni, nu ma mai simt chiar asa de esuata. Eu nu o sa fiu niciodata penibila.

Snow

Fata din a doua banca priveste pe geam. E draguta si poarta ochelari. Ninge. Isi aminteste de siruri de cuvinte..." Stelute in parul ei". Isi aminteste de Mona. Creatura aia micuta si creata...Cat de perfect ar fi parul ei in ninsoare!
Dar ea fredoneaza Snow , de la Red Hot Chili Peppers. Se gandeste la cat de superficiali sunt oamenii. Se gandeste la Eminescu. Eminescu era un mare labagiu, dar era geniu. Poate o fiinta superioara precum era el sa simta Iubirea?
Cat de bine ma cunosc ei? Pun pariu ca stiu toate hainele mele, pun pariu ca stiu exact ziua in care s-a intamplat sa ma asculte la istorie si sa nu fiu pregatita. Ei stiu cand am luat un 7 la mate, ei stiu toate esecurile mele. Nu sufar de mania persecutiei nicidecum, dar ziceti-mi un cuvant prin care pot fi descrise relatiile din liceu. Superficialitate.
Eu ascult ce mi se spune, inchid ochii si ma pierd. La ce-ti foloseste lumea asta cand poti avea propriul tau Univers? Cand poti zbura mereu, cand poti avea visele tale proprii si nu cele impuse de altii?
Daca m-ai asculta cu adevarat doar o secunda ai intelege ce-ti spun. Ai intelege ca iubirea e ceea ce ne leaga dar lumea intreaga ne desparte. Incompatibilitate. Nu intre zodii, nu intre cosmic si teluric. Intre mine si tine, pur si simplu.
Am trait cu adevarat ziua de azi sau a fost pur si simplu o iluzie?

Marile sperante

Sunt dezamagita si ceea ce ma cutremura mai tare e faptul ca eu insami sunt o dezamagire pentru multi. Dezamagita din nou, de aceleasi persoane...Parca totul se repeta, e ciudat tare ciclul asta al vietii...te lovesti de ceva, zici ca e ok, te ridici si o iei de la capat...asta pana cand cazi iar...Apoi ii auzi vorbind pe ei, pe acei oameni importanti din viata ta si in loc sa auzi de la ei ceea ce te-ai astepta, ei spun cu totul altceva...creaturi bizare mai suntem si noi! In loc de "te iubesc" , aud reprosuri absurde, crize, certuri...In loc de zambete, primesc lacrimi. Poate ca ar trebui sa accept faptul ca si in spatele vorbelor urate si a fetelor triste exista tot iubire. Ca nu e nevoie de cuvinte frumoase pentru a sti ca cineva te iubeste. Dar nu-i asa ca tot ce a fost spus, aruncat fara rost ramane adanc inscris pe suflet? Nu-i asa ca exista un pahar care mai devreme sau mai tarziu tot se va umple? Putem noi sta intr-un colt , primind lovituri la nesfarsit? La randul nostru, putem lovi la infinit?
Nu. Suntem oameni. Suntem urati, frumosi, prosti, inteligenti, suntem cu totii cunfuzi in anumite momente din viata noastra, iubim, ranim, dar niciodata nu vom uita ce am pierdut. Nu poti primi lovituri la nesfarsit. Mintea noastra nu e facuta sa accepte asa ceva. Vine un moment in care spui"stop" , iti calci pe inima si-i intorci spatele celui pe care il iubesti.De ce? Pentru ca paharul s-a umplut.
Suntem diferiti. Dar crezi tu ca el,cel in care toate se pierd, crezi tu ca Universul observa diferenta dintre noi? E el oare obosit sau batran ? Nu, doar noi ne nastem tineri si imbatranim. Ne numim "batrani" nu din cauza parului alb de pe cap sau a unor riduri , ne numim asa din cauza sufletului, pe care se aseaza praful dupa fiecare ploaie , dupa fiecare vant.
Ma uit dimineata in oglinda si ma gandesc ca as fi putut alege altceva. Sau as fi putut sa ma razgandesc. Nu am sa stiu niciodata daca varianta pe care am ales-o e cea buna, daca ceea ce am lasat in urma era intr-adevar "drumul cel rau". Asta pentru ca nimic nu e alb si nimic nu e negru. Asta pentru ca a fost o vreme cand intr-adevar am iubit si am fost iubita si acum ...Mai e oare si acum ? Oare nu va trebui in curand sa aleg sa te las in urma mea? Cum as putea sa fac eu asta cand tu esti Prezentul? Doar pentru ca nu ai nimic de-a face cu Viitorul? Te pot face Viitorul meu , daca vreau. Dar asta ar insemna sa renunt la Celalalt Viitor , la care tanjesc atat de mult. Asta ar inseamna ca in momentele in care tu ma vei rani si vei calca fara mila pe lacrimile mele, eu voi tanji dupa ceea ce nu am avut niciodata. Daca te-as alege pe tine, as risca sa vina o zi cand nu ma vei mai iubi. Si atunci imi voi fi dorit sa ma iubesti mereu in Trecut decat sa fii rece in Viitor.
Ce se alege de iubirile din adolescenta, din tinerete? Ma intreb uneori cum ar sa te vad pe strada peste cativa ani. Ma vei recunoaste? Iti vei aminti tu atunci ca a fost o vreme cand imi spuneai ca sunt singura pe care ai iubit-o si imi jurai ca ma vei iubi toata viata? Ne vom opri sa vorbim sau am trece indiferenti unul de altul? Si daca vom sta sa vorbim, cat de reci vor fi cuvintele alea pentru doi oameni care candva se iubeau!
Cate asteptari avem de la viata! Cat de departe vreau sa ajung! Voi reusi? Si daca voi reusi, voi fi fericita? Oare ceea ce-mi ofera satisfactie ma face si fericita ? Oare poti fi fericit? De ce e totul relativ? De ce?

Lacrimi

"Ce-ti pasa tie, chip de lut,
De-oi fi eu sau de-o fi altul?"


De ce ne-am cunoscut daca nu ne-a fost dat sa fim impreuna? De ce m-ai tinut de mana daca stiai ca mana ta si a mea nu vor deveni aceeasi cenusa? Stii macar tu ca ma contopesc cu intunericul si devin una cu noaptea? Cine crezi ca-ti fura saruturi atunci cand dormi?
Mi-e sufletul o balta de sange ce se varsa usor in pamant iar acesta il soarbe nerabdator. Stii tu cine sunt eu ?Eu sunt Dragostea. In mine aluneci usor si devii nemuritor. Corpul meu iti absoarbe incetul cu incetul toate pacatele.
De ce trebuie sa ne despartim daca sufletele noastre sunt gemene? Daca am fost dintotdeauna acelasi corp, acelasi suflet? Mai tii tu minte oare cat am plans cand am fost separati?

Am uitat

Am uitat. Atunci cand alergam, cand radeam, cand plangeam, cand eram atenta la ce spuneau profesorii, cand dormeam, cand ma relaxam, cand faceam dus.Atunci cand vorbeam, cand meditam, cand imi faceam temele, cand citeam. Am uitat de mine. Dar nu am uitat niciodata de noi.

Iubire

Acum ca s-a dus si vara , a dat faliment fabrica de vise, cred ca ar fi cazul sa devin si eu mai realista. As putea incepe prin a-mi alege si eu un 'nume' dupa care sa ma ascund. Nu e prea inteligent sa-mi folosesc prenumele si pe deasupra sa-mi mai pun si moaca asa, pe profil. Dar cum poti fi realist cand plang ingerii si demonii in tine? Cum poti constientiza ce ti se intampla cand nu tu iti controlezi pasii, ci timpul e cel ce te poarta de colo-ncolo? Cum poti crede in tehnologie, cand tehnologia e cea care ne-a murdarit, cum poti nega iubirea, cand ea e cea care ne ridica mereu atunci cand cadem?
Iubire e ceea ce impartim zi de zi, ceea ce primim mereu. Cineva spunea ca ai nevoie de 3 imbratisari pe zi pentru a supravietui, dar ca 15 ti-ar fi suficiente. Eu zic ca poti supravietui si fara niciuna zile dupa zile, dar ca nici 1000 nu sunt suficiente. Lipsa de imbratisari produce o durere incredibila,sincer.
Iubirea e cea care m-a facut speciala. E ceea ce nu mi-a lipsit niciodata , e aerul pe care il respir si apa pe care o beau zi de zi. E pamantul pe care calc, pamantul care ma primeste bucuros zi de zi.
Iar eu...Eu sunt iubirea ce o primesc, sunt toti oamenii care ma iubesc, care ma primesc cu bratele deschise sa ma pierd in ei. Sunt toti oamenii care au trecut pe langa mine, prin mine, care mi-au zambit, care s-au aplecat asupra mea sa ma sarute de noapte buna.
In incheiere, sa lasam 'poezia de blog' pentru ca incepe sa sune a reclama de la Sprite, Fanta, cine stie? ( sunt colega mea ,Ana, care facea orele super....).Ce vreau sa spun e ca desi nu e Craciunul, nici Pastele, nici Anu`Nou, desi nu e vreo ocazie speciala...Vreau sa le multumesc azi, 20 octombrie, tuturor celor care ma iubesc.

Faliment

Ring-Ring, baz-baz. Ring-Ring, baz-baz. Telefon nenorocit.
"Da?"
"Fabrica de vise a dat faliment"
"Poftim?!?!"
"Nu mai sunt vise curate, decente, frumoase, colorate...Nu, nu mai sunt vise colorate."
"De ce?"
"Cum de ce? Voi credeati ca visele sunt infinitate? Avem si noi un stoc si s-au terminat...Ne pare rau."
" Nu...De ce m-ati sunat? Sunteti nebuni?"
"Nu...Nebuni o sa fiti voi, fara vise."
"Bine. Pa"
"O sa poti trai fara?"
" Poftim?"
"Fara vise? O sa poti trai fara?"
"Adica...Nu mai sunt vise? Deloc,deloc?"
"Deloc...Ne pare rau"
" Adica nu voi mai vise florile si stelele si vantul? Nu voi mai visa ploaia?"
" Nu..."
"Nici..."
"Nici."
"Aiurea."

Take it easy

Relaxeaza-te. Inspira adanc, expira. Repeta procedeul de vreo 7 ori. Nu deschide ochii, nu are rost. Oricum esti chioara de somn si nu o sa nimeresti usa, oricum maine dimineata, neuronii tai ce nu au avut sansa sa doarma decat vreo 2 ore, o sa te bombardeze :" what the f***?". Gandeste-te la ceva placut...La ceva placut, nu la ce ai vazut aseara pe pitipoanca.com. Nici la Lost. Gandeste-te la frumusetea unei dimineti de primavara, cand copacii dau sa infloreasca si soarele rasare mandru pe cer...Nu, cred ca ar fi bine totusi sa lasi pasarelele si copacii pentru moment si sa te duci la baie sa vomiti. Si ar fi bine sa te grabesti.
Starea mea este de r****. Si cu aceasta propozitie inchei singura postare, sper eu, ce contine cuvinte mai putin decente.

Nostalgii indepartate

Mi-e dor de mare. Mi-e dor de el...si de el. Sufar de doruri ascunse, doruri necunoscute mie, sufar de nostalgia unui trecut indepartat ce nu l-am trait niciodata dar care a fost adanc imprimat in mine.
Sufar de "toamna". O boala grava cu care m-am nascut. De mica sufeream toamna. Ma ascund in mine si hibernez intr-o tacere cumplita, ca un animal ranit. Abia iarna reusesc sa ies afara, sa privesc lumea.
Imi lipseste tot ce am avut si tot ce nu am avut. Imi lipsesc saruturile tale si imbratisarile, cuvintele dulci si discutiile dirty. Imi lipsesti tu, desi nu te-am avut niciodata.
Toamna ciuguleste din mine putin cate putin. In curand, nu va ramane decat un ochi ranit.

Toamna

Regretele dor mai tare atunci cand bate vantul printre ele. Cand e frig , cand tremura pamantul. Atunci ies afara si ma astern pe pamant. Sunt si eu o frunza intre multe altele.
Pamantul e rotund, visele sunt circulare, emotiile sunt amortite.
Ma intreb daca vor da jos vreodata schela aia de langa geamul meu. A inceput sa ma enerveze. Si nici nu vreau sa ma mai trezesc, vazand copiii aia de 16 ani cum se uita la mine si vorbind ungureste intre ei. Odata am facut imprudenta sa ma dezbrac de fata cu unul dintre ei. Mi-a vazut sanii. Sunt curioasa daca a mai vazut vreodata asa ceva. Eu la 16 ani nu vazusem organe masculine intime decat in manualele de anatomie si in desenele de pe bancile din amifiteatru. Acum iar au pus "Everytime " a lui Britney Spears la Radio 21. Nu stiu ce se intampla cu oamenii astia. Nimic nu se mai potriveste. Nici macar eu nu ma mai potrivesc cu decorul de toamna.
Inca pastrez vara in mine.
Dar o sa zboare in curand. Se duce in tarile calde. Nimanui nu-i mai place sa stea in mine toamna.
Ma fascineaza felul in care am ingramadit inocenta intr-o soseta si am aruncat-o pe geam.
Mi-a luat mama ieri o pereche de pijamale. Bluza e roz, stramta la sani si larga in jos. E genul de "bluza de insarcinata", cum se poarta acum si cum imi plac mie atat de mult . Pantalonii au buline multe. Seamana cu perechea de pantaloni de pe proiectul nostru la antre.
O sa mai facem la anu` antre? Nu, nu mai facem. Acum mucosii au crescut, fac economie. Da, o sa ajungem mari in curand. Numa` sa treaca toamna...Toamna ne face sa parem mici...

Fascinant

E fascinant felul in care ma iubesc pe mine insami. Felul in care mintea si trupul mi se cred superioare sufletului. E fascinant felul in care iubesc diminetile, clipele de somn, amintirile,cuvintele...E minunat felul in care jonglam cu sentimentele. Cum ne batem joc de tot si de toate, ca apoi sa ne plangem singuri de mila. Cum ma sperii de necunoscut, cum tremur de placere...Usurarea pe care o simt cand inca o zi trece, fericirea ce apare odata cu rasaritul soarelui...
Cum nu putem trai cu alti oameni langa noi , dar nici fara ei...Cum ne dorim sa plece cineva si apoi alergam dupa el sa-l intoarcem din drum. Cum unii nu se mai intorc niciodata din drumul lor.
Cum rad atunci cand sunt fericita, cum rad atunci cand sunt trista, cum rad atunci cand sunt beata...
E fascinant felul in care vorbele frumoase si ochii tai albastri ma imbata mai mult decat litri intregi de Heineken...
Cum pot culege fericirea din orice zambete perverse si murdare, cum pot zugravi o noua zi in aceleasi locuri in care mai ieri eram amandoi...
In aceleasi culori,
si zambetul tau ce sta deasupra blocurilor prafuite...
E fascinant felul in care lumea mi se deschide,mereu altfel, mereu in schimbare...
Cum trecutul si viitorul zac lenes in mine, cum nu ma pot parasi nicicand...
Cum eu ma invart in jurul tuturor si toate se invart in jurul meu.