Fascinant

E fascinant felul in care ma iubesc pe mine insami. Felul in care mintea si trupul mi se cred superioare sufletului. E fascinant felul in care iubesc diminetile, clipele de somn, amintirile,cuvintele...E minunat felul in care jonglam cu sentimentele. Cum ne batem joc de tot si de toate, ca apoi sa ne plangem singuri de mila. Cum ma sperii de necunoscut, cum tremur de placere...Usurarea pe care o simt cand inca o zi trece, fericirea ce apare odata cu rasaritul soarelui...
Cum nu putem trai cu alti oameni langa noi , dar nici fara ei...Cum ne dorim sa plece cineva si apoi alergam dupa el sa-l intoarcem din drum. Cum unii nu se mai intorc niciodata din drumul lor.
Cum rad atunci cand sunt fericita, cum rad atunci cand sunt trista, cum rad atunci cand sunt beata...
E fascinant felul in care vorbele frumoase si ochii tai albastri ma imbata mai mult decat litri intregi de Heineken...
Cum pot culege fericirea din orice zambete perverse si murdare, cum pot zugravi o noua zi in aceleasi locuri in care mai ieri eram amandoi...
In aceleasi culori,
si zambetul tau ce sta deasupra blocurilor prafuite...
E fascinant felul in care lumea mi se deschide,mereu altfel, mereu in schimbare...
Cum trecutul si viitorul zac lenes in mine, cum nu ma pot parasi nicicand...
Cum eu ma invart in jurul tuturor si toate se invart in jurul meu.