vineri, 28 noiembrie 2008

Fara titlu

Poeta nu a mai scris de foooooarte mult timp nimic. Obisnuia sa scrie des, dar cred ca s-a dus dracului tot. Poeta aceea care si-a publicat primul volum de versuri intr-a saptea si al doilea intr-a opta...Poeta a dat-o in bara...Si hai sa nu mai vorbesc despre mine la persoana a III-a, ca nu sunt in halul asta de narcisista . Eu. Eu am dat-o in bara.
Dar tocmai am primit o veste buna. O prietena de-a mea s-a impacat cu iubitul ei. Suuuuuper. Ce poate fi mai frumos?
Nu am mai scris o poezie de secole. Pe blog o ard aiurea in filosofii ieftine. Cred ca ma despart de el. Am racit in ultimul hal, pe la antrenamente nu am mai dat. Am 10 unituri de Phrasel Verbs si 10 de idioms de invatat pentru marti la teza la engleza si , ca sa fiu sincera, ultima parte chiar ma bucura. Atunci cand sufar, adopt o atitudine auto-distrugatoare. Vreau sa lucrez cat mai mult. Ma ajuta enorm.
Cred ca o sa devin emo. Ce e asa de greu? Trebuie doar sa umblu cu lama dupa mine, sa`mi incarc fata cu machiaj, sa ma tund coooooool. Sa vedeti voi cat de true o sa fiu.
Dar pentru cine scriu, cu cine vorbesc? Nimeni nu ma mai citeste de cand "m-am mutat" pe blogspot. Dar a trebuit sa o fac.
Maine fac 8 luni de cand sunt cu el. Daca mai apuc ziua de maine fiind cu el. Sincer, e aiurea tare cand simti ca o dai cu totul in bara. Stiu ca o sa ma ridic, dar momentan e aiurea. Oare si adultii simt treaba asta sau numai noi?
Apropo...L-ati vazut pe Tarky aseara la Morar? Dar pe alea care-s amantele lui Cristea? O stiti pe Magda Ciumac, cea care se "rupe" pe manele pe masa Otv-ului? Pe Naomi, pe Nikita? O stiti pe Elodia? Lista continua in mod tragic, dar ceea ce vreau sa subliniez e ca atunci cand ma gandesc la toti acesti oameni, nu ma mai simt chiar asa de esuata. Eu nu o sa fiu niciodata penibila.

miercuri, 26 noiembrie 2008

Snow

Fata din a doua banca priveste pe geam. E draguta si poarta ochelari. Ninge. Isi aminteste de siruri de cuvinte..." Stelute in parul ei". Isi aminteste de Mona. Creatura aia micuta si creata...Cat de perfect ar fi parul ei in ninsoare!
Dar ea fredoneaza Snow , de la Red Hot Chili Peppers. Se gandeste la cat de superficiali sunt oamenii. Se gandeste la Eminescu. Eminescu era un mare labagiu, dar era geniu. Poate o fiinta superioara precum era el sa simta Iubirea?
Cat de bine ma cunosc ei? Pun pariu ca stiu toate hainele mele, pun pariu ca stiu exact ziua in care s-a intamplat sa ma asculte la istorie si sa nu fiu pregatita. Ei stiu cand am luat un 7 la mate, ei stiu toate esecurile mele. Nu sufar de mania persecutiei nicidecum, dar ziceti-mi un cuvant prin care pot fi descrise relatiile din liceu. Superficialitate.
Eu ascult ce mi se spune, inchid ochii si ma pierd. La ce-ti foloseste lumea asta cand poti avea propriul tau Univers? Cand poti zbura mereu, cand poti avea visele tale proprii si nu cele impuse de altii?
Daca m-ai asculta cu adevarat doar o secunda ai intelege ce-ti spun. Ai intelege ca iubirea e ceea ce ne leaga dar lumea intreaga ne desparte. Incompatibilitate. Nu intre zodii, nu intre cosmic si teluric. Intre mine si tine, pur si simplu.
Am trait cu adevarat ziua de azi sau a fost pur si simplu o iluzie?

vineri, 14 noiembrie 2008

Marile sperante

Sunt dezamagita si ceea ce ma cutremura mai tare e faptul ca eu insami sunt o dezamagire pentru multi. Dezamagita din nou, de aceleasi persoane...Parca totul se repeta, e ciudat tare ciclul asta al vietii...te lovesti de ceva, zici ca e ok, te ridici si o iei de la capat...asta pana cand cazi iar...Apoi ii auzi vorbind pe ei, pe acei oameni importanti din viata ta si in loc sa auzi de la ei ceea ce te-ai astepta, ei spun cu totul altceva...creaturi bizare mai suntem si noi! In loc de "te iubesc" , aud reprosuri absurde, crize, certuri...In loc de zambete, primesc lacrimi. Poate ca ar trebui sa accept faptul ca si in spatele vorbelor urate si a fetelor triste exista tot iubire. Ca nu e nevoie de cuvinte frumoase pentru a sti ca cineva te iubeste. Dar nu-i asa ca tot ce a fost spus, aruncat fara rost ramane adanc inscris pe suflet? Nu-i asa ca exista un pahar care mai devreme sau mai tarziu tot se va umple? Putem noi sta intr-un colt , primind lovituri la nesfarsit? La randul nostru, putem lovi la infinit?
Nu. Suntem oameni. Suntem urati, frumosi, prosti, inteligenti, suntem cu totii cunfuzi in anumite momente din viata noastra, iubim, ranim, dar niciodata nu vom uita ce am pierdut. Nu poti primi lovituri la nesfarsit. Mintea noastra nu e facuta sa accepte asa ceva. Vine un moment in care spui"stop" , iti calci pe inima si-i intorci spatele celui pe care il iubesti.De ce? Pentru ca paharul s-a umplut.
Suntem diferiti. Dar crezi tu ca el,cel in care toate se pierd, crezi tu ca Universul observa diferenta dintre noi? E el oare obosit sau batran ? Nu, doar noi ne nastem tineri si imbatranim. Ne numim "batrani" nu din cauza parului alb de pe cap sau a unor riduri , ne numim asa din cauza sufletului, pe care se aseaza praful dupa fiecare ploaie , dupa fiecare vant.
Ma uit dimineata in oglinda si ma gandesc ca as fi putut alege altceva. Sau as fi putut sa ma razgandesc. Nu am sa stiu niciodata daca varianta pe care am ales-o e cea buna, daca ceea ce am lasat in urma era intr-adevar "drumul cel rau". Asta pentru ca nimic nu e alb si nimic nu e negru. Asta pentru ca a fost o vreme cand intr-adevar am iubit si am fost iubita si acum ...Mai e oare si acum ? Oare nu va trebui in curand sa aleg sa te las in urma mea? Cum as putea sa fac eu asta cand tu esti Prezentul? Doar pentru ca nu ai nimic de-a face cu Viitorul? Te pot face Viitorul meu , daca vreau. Dar asta ar insemna sa renunt la Celalalt Viitor , la care tanjesc atat de mult. Asta ar inseamna ca in momentele in care tu ma vei rani si vei calca fara mila pe lacrimile mele, eu voi tanji dupa ceea ce nu am avut niciodata. Daca te-as alege pe tine, as risca sa vina o zi cand nu ma vei mai iubi. Si atunci imi voi fi dorit sa ma iubesti mereu in Trecut decat sa fii rece in Viitor.
Ce se alege de iubirile din adolescenta, din tinerete? Ma intreb uneori cum ar sa te vad pe strada peste cativa ani. Ma vei recunoaste? Iti vei aminti tu atunci ca a fost o vreme cand imi spuneai ca sunt singura pe care ai iubit-o si imi jurai ca ma vei iubi toata viata? Ne vom opri sa vorbim sau am trece indiferenti unul de altul? Si daca vom sta sa vorbim, cat de reci vor fi cuvintele alea pentru doi oameni care candva se iubeau!
Cate asteptari avem de la viata! Cat de departe vreau sa ajung! Voi reusi? Si daca voi reusi, voi fi fericita? Oare ceea ce-mi ofera satisfactie ma face si fericita ? Oare poti fi fericit? De ce e totul relativ? De ce?

marți, 4 noiembrie 2008

Lacrimi

"Ce-ti pasa tie, chip de lut,
De-oi fi eu sau de-o fi altul?"


De ce ne-am cunoscut daca nu ne-a fost dat sa fim impreuna? De ce m-ai tinut de mana daca stiai ca mana ta si a mea nu vor deveni aceeasi cenusa? Stii macar tu ca ma contopesc cu intunericul si devin una cu noaptea? Cine crezi ca-ti fura saruturi atunci cand dormi?
Mi-e sufletul o balta de sange ce se varsa usor in pamant iar acesta il soarbe nerabdator. Stii tu cine sunt eu ?Eu sunt Dragostea. In mine aluneci usor si devii nemuritor. Corpul meu iti absoarbe incetul cu incetul toate pacatele.
De ce trebuie sa ne despartim daca sufletele noastre sunt gemene? Daca am fost dintotdeauna acelasi corp, acelasi suflet? Mai tii tu minte oare cat am plans cand am fost separati?