La inceput era doar un boboc. Statea timid intr-un parc dintr-un oras oarecare, tu l-ai rupt si l-ai luat dintre fratii lui. Apoi, mainele mele l-au purtat pana la paharul cu apa. Drumul a fost lung, dar el a absorbit insetat transpiratia palmei mele. Dupa ce i-am dat drumul in pahar,aproape ca am si uitat de el. Dar a doua zi bobocul nu mai era boboc. Inflorise si era frumos foc. Mi-a crescut inima de bucurie. Atat de frumos era....Ca dragostea.
A treia zi petalele i se departasera tot mai mult si cand am trecut pe langa el, chiar am crezut ca se va deschide la vesnicie, cu grija, insa fara ca sa se ofileasca vreodata.
Curand insa a trebuit sa strang petalele si sa le dau drumul in cosul de gunoi.
A fost doar un boboc intre multi altii.
Ce mai trebuia sa amintesc?
A,da...Am uitat de magia cu care transpiratia de pe palma ta s-a amestecat cu cea de pe palma mea atunci cand mi l-ai daruit. Am uitat de amaraciunea cu care am privit petalele cazand, neputand face nimic , invinuindu-ma ca sunt atat de neputincioasa.
Dar in cele din urma m-am resemnat...
Timpul si-a facut datoria...A maturat petalele din drumul lui...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu