miercuri, 27 mai 2009

Vara

Merg inainte , avand soarele ghid si blocurile acoperis de suferinta.
Imi aduce aminte de zilele cand leneveam pe plaja, numarand razele de soare si respirand firicele de nisip.
Imi aduce aminte de magia cu care lotiunea de plaja imi intra adanc in corp, simtind-o cum mi se scurge pana la oase.
Iar cand se insera, pescarusii coborau pe plaja si-mi ciuguleau din suflet.
As fi vrut sa fiu si eu ca ei, sa pot zbura atunci cand nu mai ramane nimic pentru mine.
As vrea sa pot asculta pentru totdeauna vantul ce-mi matura gandurile de colo-ncolo.
Sa pot merge incet fara ca timpul sa ma mai fugareasca. Fara sa-mi fie teama ca ma va ajunge din urma si-mi va rade iar in nas.
As fi vrut sa fiu cerul, sarea ce tremura in mare , orizontul ce ma innebuneste...Dar nu sunt decat o moneda lipita de asfalt.

Niciun comentariu: