Inima lui

Timpul trece[ingrozitor de repede, ce-i drept] , unele lucruri se schimba, unele parti din mine se schimba, insa realizez ca dupa atatea drumuri pe care le-am batut am ramas aceeasi. Acelasi copil zapacit care cauta binele si care nu doreste raul nimanui. Care sufera teribil atunci cand cel de langa el plange, chiar daca, poate, nici macar nu-l cunoaste. Acelasi copil care si-a dorit dintotdeauna o bucatica din inima lui.
Dar lucrul care s-a schimbat este ca acum o am pe toata si nu stiu ce sa fac cu ea. Eu vroiam un coltisor, sa stiu ca atunci cand va fi ploaie afara ma pot ascunde bine in el si-mi va fi cald, dar acum, acum ce sa fac eu cu inima lui??? Nu pot decide sa o pastrez, chiar nu pot, acum eu apartin altcuiva, insa sa il las sa plece mi-ar fi greu. Si totusi stiu ca va pleca. Cu fiecare secunda pe care o petrec mai mult in prezenta lui imi dau seama, realizez, simt pe propia piele cum drumurile noastre se despart.
E tarziu si nu e loc , nici timp de regrete. Craciun fericit!